Treceți la conținutul principal

relativitate. o zi oarecare


soaree... ce vesel e cand afara e soare... desi sunt fiica ploii, iubesc soarele.
traficul rutier in bucuresti mia dat emotii si dimineata, si seara. dimineata am plecat mai devreme de-acasa, cu multe sacrificii (cel mai mare chin pt mine e sa ma trezesc la ore de genul 7-8; 9 ar fi perfect, dar nu se intampla decat in vacanta), ca sa am timp sa imi reinarc abonamentul ratb, sa imi platesc o factura avon si sa ajung la munca putin mai devreme, ca imi ramasese ceva de terminat de ieri. la abonamente era coada, m-am enervat si am luat 300-le cu ultimul bilet gasit prin miracol in geanta. Aglomeratie, oameni care te calca pe picioare, autobuzul abia se taraie. DE la intersectia cu turda a inceput calvarul. Bineinteles calatoria dureaza dublu fatza de cat ar fi media normala. Ajung la Victoriei vad ca ar fi timp la limita sa platesc factura, reusesc, cu nervii de rigoare, ma intorc spre metrou, am o sclipire de inteligentza care ma sfatuieste sa-mi incarc abonamentul la chioscul de bilete de langa metrou, reusesc si asta, alerg pe trepte sa prind metroul venit in statie, accelerez, dau peste o femeie din puhoiul de calatori ce-au coborat, prind victorioasa de coada metroul. ajung la timp la serviciu, rezolv treburile ce-mi stateau pe creier. uraaa.
la munca, o zi aglomerata, munca multa pentru toata lumea. Intra pe lista mea doua joburi noi, am oarece emotii ca nu stiu cat or fi de complicate si daca pot sa ma incadrez cu ele pana la 6, dar se rezolva, reusesc sa ma misc repede, termin toate muncile pana la 6. inca o victorie.
am vrut musai sa plec la 6 ca sa apuc s-ajung la casieria teatrului Metropolis sa iau biletele rezervate si s-o prind si pe Monica sa mai schimbam o vorba. Dana spune ca pleaca cu taxiul, mergem in aceeasi directie. Mi se pare ca l-am prins pe d-zeu de-un picior si c-as ajunge mult mai bine cu taxiul... Ei, dar surpriza... O portiune de la Aurel Vlaicu pe linia lui 5 am mers ca melcul, ambuteiaj in toata regula. Era deja 6:30, Dana ma-ncuraja ca sigur n-ajung pana la 7 la teatru... Ce era sa mai fac, m-am linistit, ce-o fi o fi. Ei, si trecem de bucata problematica si zboara, taxiule, zboara... Am ajuns in timp util, am nimerit teatrul, s-a schimbat, s-a renovat zdravan, arata bine de tot... Era lume multicica, se juca aceeasi piesa pt care am luat bilete pt vineri, dar asta era reprezentatie in avampremiera, in orice caz cu prietenii si invitatii... Si-asa, pe cand stateam de vorba cu Monica (fosta mea colega de facultate, actual PR la Metropolis) am vazut lume lume... Florin Piersic, si Jr si Sr, si altii ce mi-erau cunoscuti dupa figura dar nu stiam de unde sa-i iau... interesant oricum. Am rezolvat si cu biletele... Am trancanit si cu Monica...
Acas' ma astepta iar o munca mica, aveam de facut corecturi pe-o carte, o colaborare... Am reusit s-o rezolv si pe asta, gata, sunt multumita.
Ei, dar la ce bun...? O iau maine de la capat... Mitul lui Sisif - blestemul nostru zilnic. Sisif sau rutina... Hm, oricum totul e relativ. Uite, ziua asta, dimineata am privit-o ca pe o porcarie, in care iar toate imi mergeau pe dos, toate se adunau pe capu' meu mai sa ma-ngroape... iar mai apoi, cand m-am calmat, am vazut ca toate se pot rezolva pana la urma, ca nu-i dracu' asa de negru si pana la urma totul e bine cand se termina cu bine... O, sfanta detasare...
Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş