Treceți la conținutul principal

pasteluri


portrete intr-o galerie a memoriei. oameni care au vrut sa insemne ceva in viata mea iar apoi s-au razgandit. portrete in culori vii, alcatuite din amanunte, contururi precise, culori, mirosuri, gesturi, atingeri... dar totul e pieritor... timpul vindeca ranile, tristetile... portretele palesc. sub ploaia timpului, acuarela vie isi pierde contururile, formele isi pierd consistenta, culorile se estompeaza, raman doar pete pale de culoare, cu vagi trasaturi ce amintesc de ce a fost... am fost surprisa cand mi-am dat seama ca nu mai pot vedea in amintire chipurile unor oameni pentru care am simtit ceva iesit din comun. numele nu-mi mai aduc in fatza ochilor mintii chipurile odinioara atat de vii... timpul nu iarta... nu, n-am uitat nimic din ce a fost, dar a pierit acel ceva care dadea viatza, farmec, culoare si caldura lucrurilor si apoi amintirilor...
o galerie de portrete din care n-au ramas decat culori fara contur, pasteluri, din fostele culori fauviste, o galerie in care soarele puternic, ploaia au facut sa paleasca stralucirea... persoanele au devenit doar personaje intr-o carte pe care poate o voi scrie candva... am pastrat pentru suflet doar ce-a fost frumos, dar din pacate mult diluat... vii mai sunt doar fragmente, doar cateva flashback-uri mai supravietuiesc timpului. Ganduri de vineri seara, asteptand metroul spre casa la ora 10 jumate seara, dupa o zi mult prelungita de munca - ooh-urile vodafone-ului...
scorpions-love wil...

Prezentul are intotdeauna culori vii. Concert Scorpions. Sambata, 10 nov, Sibiu. Drum lung, valea Oltului, cer noros, culori de toamna pe dealuri, ploaie marunta, apoi ninsoare marunta. Am ascultat, pentru incalzite, in masina noul album scorpions. Am jucat "valiza" (ce poti lua intr-o valiza - se alege o litera si-apoi toata lumea cauta ce cuvinte care-ncep cu litera respectiva se preteaza la a fi luate intr-o valiza)... am motzait...
Sibiu. L-am vazut pentru prima data. (am mai fost acum multi ani, dar atunci cu treaba, la o tipografie, si n-am vazut nimic din oras, c-am stat numai in tipografie si apoi am plecat). Frumos oras. Mi-a placut foarte mult Sibiul printre fulgi marunti de zapada. M-am indragostit de acest oras, as vrea sa ajung candva si sa il cutreier la pas, in lung si-n lat... Cafe Melange, un local cochet, am baut cafea, grog, bere pana la ora concertului, gasca noastra, apoi alte gasti colaterale, prieteni de-ai prietenilor... veselie. Afara frig. Coada la sandvich-uri ne-a facut sa ratam Compact, pe care i-am auzit doar de departe. Scorpions.
Scorpions - Here I...

Aglomeratie maxima. Ne-am strecurat foarte greu. eram o mare de oameni inghesuiti ca dimineata in autobuz. n-aveau unde sa scapi un ac. Sonorizarea a avut probleme, o boxa functiona doar din cand in cand, si-abia atunci cand mergea se auzea bine. Dar chiar si-asa a fost superb. N-am vazut decat colturi de scena si jocul de lumini. Dar a fost extraordinar. Scorpions sunt dintre primii mei preferati, cronologic vorbind, si inca sunt in topul preferatilor mei. Excelent!
scorpions-humanity...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş