Treceți la conținutul principal

33 - doar cifre


timpul e o chestie tare ciudata. parca n-are nici o legatura cu varsta. adica te poti simti mult mai tanar la 33 decat la 20 de ani. ce sunt cifrele astea?! doar o conventie. au sens doar daca vrem sa aiba sens. cred ca esti asa cum simti... sau simti asa cum esti?! cred ca la mine sa aplica prima parte. sunt asa cum simt. iar acum, dupa o primavara-vara complicate, dupa framantari fara sens, dupa ce-am simtit ca ma pierd de mine, dupa ce m-am cautat si m-am regasit, dupa ce-am acceptat lumea asa cum este si pe mine asa cum sunt, ma simt foarte bine. ciudat, nu? pentru ca in afara de felul in care privesc lucrurile, nu s-a schimbat absolut nimic, faptele, situatia, datele concrete, viatza mea sunt exact la fel.
ma simt bine. am chef sa ma vad cu prietenii, sa-i reunesc pe cei care nu s-au vazut demult, ceea ce am si reusit. am facut-o si pe asta. petrecerea de vineri a fost foarte reusita, am reusit ce nici nu speram, sa readuc destul de multi prieteni de demult impreuna, oameni care nu mai stiau nimic unii de altii, oameni care la un moment dat au avut probleme.. si a fost superb. a fost mai mult decat sperasem. ieri m-am revazut si cu prietenele mele dragi de la masterat, cu care ma vad atat de rar... am fost la chocolat, ne-am indulcit, am vorbit cate in luna si in stele, a fost minunat. da, imi place sa am multi prieteni, oameni care au consistenta, suflet, oameni care gandesc, oameni deosebiti.
imi plac oamenii, chiar daca am momente in care ii detest.
si-acum? ce-o fi, o fi. sa fie!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş