Treceți la conținutul principal

stuf, revederi, diverse contraste

am fost in stuf doua zile la rand. tot intamplarea e de vina. miercuri a fost iesirea neprevazuta, pentru a sarbatori venirea in tzara a unei dragi prietene, Pisi. M-am trezit marti dimineata ca imi suna mobilul. numarul mirelei, buna mea prietena. raspund - imi vorbeste o alta voce bine cunoscuta si demult nemaiauzita - pisi! ura, ura, surpriza maxima, gata trebuie sa ne vedem, iesim la o discoteca! unde, habar n-am, io stiu oldies si stuf dar parca e mai animat si mai variata muzica in stuf. ok, stuf sa fie. si-asa a ramas. nu mai fusesem demulticel in stuf... a fost super, ne-am simtit excelent, am dansat de-am rupt, am povestit una-alta, am descusut-o pe pisi...
Iar in ziua urmatoare (iei, joi) iesirea in stuf era deja programata cu fetele de la dans. A fost o zi complicata: dupa munca am avut de facut o corectura pentru o colaborare de-a mea, apoi am zis ca trebuie sa ajung macar putin la petrecerea firmei de sarbatorire a titlului de Golden Rose obtinut la goldendrum (party care s-a tinut in club embryo, un loc care nu-mi place defel), iar apoi sa merg in stuf, la distractie adevarata. ei, si le-am reusit pe toate... ma mir si eu. oricum, tot in stuf a fost cel mai bine, desi mult mai aglomerat decat cu o zi in urma, desi muzica a fost parca ceva mai naspa. am dansat la greu; cand pe la unu'jumate fetele au zis ca e cazul sa mergem la casele noastre eu parca nu m-as fi dat dusa, as mai fi dansat haaat, pana la zi... dar e bine mai cu masura.
ma gandeam la contrastul dintre cele 2 cluburi, embryo si stuf. futurist versus rustic, rece versus cald, fitze versus natural. Clar, nu suport embryo. imi da o senzatie de rece, neplacut si antipatic.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş