Treceți la conținutul principal

stii unde pleci, dar nu stii unde o sa ajungi

miercuri era o zi ca oricare alta, munca multa, nimic interesant la orizont... pana cand ma intreaba pe mess var-miu daca vin la o bere cu restul de fosti colegi de Corint. Sigur ca da, ramane sa vorbim mai pe seara. Abia pe la 5 apare si Sox pe mess sa intrebe daca vin, aflu de la el mai multe detalii, adica locul si ora, respectiv Piranha, la 18:00, ma intreaba daca merg la Iris, ca se duce Diana sa ia bilete, zic nu, ca vreau mai degraba sa merg la Deep Purple. Ei, si ajung eu in Piranha aproape de 7, ca de, drumul e lung... Corina, Simona, Sox si Diana, stam noi la o barfa mica, media, mare despre edituri si nu numai, despre miscarile de prin edituri (gasca noastra migreaza de la Corint la Niculescu) si de prin agentii (var-miu era cat pe ce sa plece de la agentia lui si sa vina la a mea, la o alta firmulitza a mccann-ului, dar s-a razgandit, ca i-au marit leafa ai lui... pe la 9 apare si el, corina si simona ii fac capul patrat, ele voiau sa plece la 9... in fine mai stam, mai barfim, fetele pleaca, noi ne terminam berile... se facuse un friiiggg de inghetasem bocna (eram imbracata tare nepotrivit pentru iesire la terasa la inceput de octombrie, adica in rochia lunga, verde si in pantofi)... ne urnim, ei au luat in taxi, eu un metrou... de fapt mai multe metrouri, ca mi-am schimbat directia pe parcurs, in mod din nou neprevazut... m-am intalnit cu un prieten, care venise cu motorul... asa c-am ajuns sa fac o plimbare pe motor in rochie lunga, de bal...
Ei, si cum spuneam, n-am vrut sa dau banii pe un bilet la Iris. Dar tot din ciclul "lucruri neprevazute pe care le ador" ieri ma suna o prietena, fosta colega de master, si ma-ntreaba: am invitatii la Iris; vrei sa vii? Evident ca n-am stat nici o secunda pe ganduri. S-asa, din nou intr-o tinuta nepotrivita (de asta data in costum office, sacou, pantaloni si pantofi) am ajuns la Iris. Foarte frumos, exceptand dezorganizarea si imbulzeala de la intrare si de la sucuri&bere. Oricum, si de asta data am suferit din cauza tinutei, in sensul ca m-au ucis nemernicii de pantofi la atata stat in picioare... Dar nu regret nici o clipa. Iubesc neprevazutul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş