Treceți la conținutul principal

planuri, planoare, prietenie


fac planuri pentru urmatoarele zile... ma voi vedea cu multi dintre prietenii mei... cativa sunt prietenii de baza, ne stim de peste zece ani... Ceilalti au venit pe parcurs, oameni cu care am lucrat impreuna, cu care an format o gasca, o gasca care s-a transformat, s-a innoit din cand in cand... Vinerea asta aduc laolalta vechea gasca si noua gasca.
Cu restul de gasti, fetele de la dans, fetele de la masterat, prietenii recenti, cu ei o sa ma vad separat... Unele gasti nu s-ar potrivi bine impreuna, nu au mai nimic in comun... la fel si cei care nu apartin vreunei gasti, aruncati in mijlocul gastilor, unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea, s-ar simti stingheri. Sau nu? Visul meu e ca vreodata, candva, sa am conditii sa-i adun pe toti laolalta si sa-i las sa se cunoasca. Cu siguranta, multi s-ar intelege bine... altii, mai putin sau deloc... ca-n viatza.
Invitatii de vineri sunt doar... vreo 30 de persoane?! Ups! cred c-am intrecut masura... in fine, ce va fi va fi. Nu ma stresez, ma agit moderat, cat mai putin posibil, oricum, multe lucruri care ma incurcau s-au rezolvat de la sine... S-a rezolvat problema cu locatia... gazda traditionala a adunarilor de gasca (omul cu casa mare si sufletul la fel) si-a reparat nu's ce tezi care se sparsesera... o colaborare urgenta care avea un deadline imposibil, si care avusese si intarzieri, s-a amanat... s-a aranjat si cu ziua de petrecere, in asa fel incat pot sa ma vad sambata si cu fetele de la master... am reusit sa fac rezervare pentru joia viitoare in oldies, ca sa merg si cu fetele de la dansuri... in fine, nu-i rau.

Intr-o vreme mi-era greu sa-mi fac prieteni... In afara faptului ca vorbeam putin (nici acum nu pot fi numita o vorbareatza), nu reuseam sa comunic prea bine cu oamenii. Oricum, felul meu e ca intai sa ascult si sa observ, si abia dupa aceea sa incep sa vorbesc si sa relationez... Dar in perioada in care-am lucrat la editura All, oamenii deosebiti pe care i-am cunoscut acolo (cei mai vechi, mai buni si mai stabili prieteni ai mei) m-au invatat ce inseamna prietenia, ce inseamna sa fii deschis catre ceilalti. De atunci nu mai am probleme cu oamenii. Pe unde trec si stau mai mult ma adun cu oamenii cu care simt ca am afinitati, fac o gasca, si ii pastrez ca prieteni, chiar daca ne vedem rar, chiar daca vorbim foarte rar. Nu am pastrat legatura cu toti cei cu care-am fost prietena sau amica... nici nu e posibil... depinde si de felul in care se comporta ei... unii s-au dovedit a fi prieteni de moment, cu care daca am schimbat locul de munca, facultatea sau masteratul a incetat si orice comunicare... altii m-au ranit cu sau fara voie...
Prietenia e fragila, desi in acelasi timp puternica... Cu prietenii mei cei mai buni am trecut prin situatii dificile, m-au dezamagit, i-am dezamagit si eu la randul meu, dar am trecut peste asta si am devenit si mai buni prieteni ca inainte... Din toate astea concluzionez ca o prietenie rezista atata timp cat ambele parti tin la acea legatura de prietenie si fac ceva in acest sens.
Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş