Treceți la conținutul principal

in cautarea mea


de cateva saptamani am simtit nevoia imperioasa de a ma regasi, de a-mi raspunde la dificila intrebare "cine sunt eu?". se pare ca sunt pe cale sa ma regasesc, se pare c-am reusit sa separ ce sunt de ce nu sunt... acum incerc sa ma definesc si sa nu ma mai pierd in cautari zadarnice, in confirmari in altii, in exterior.
am descoperit multe lucruri interesante in aceasta dificila cautare a ceea ce sunt. cel mai important pare sa fie ca nu trebuie sa te raportezi la ceilalti, ca nu trebuie sa cauti in altii ceea ce-ti lipseste tie, ca nu trebuie sa astepti de la altii sa fie asa cum vrei sau cum ar trebui, ca de fapt inainte de toate trebuie sa gasesti tot ce iti trebuie in tine si abia apoi sa te raportezi la ceilalti. nu trebuie sa cersesti nimic de la altii (dragoste, atentie, simpatie, aprobare sau orice altceva), nu sunt ei responsabili pentru tine, ci numai tu insuti/insati.
alta chestie misto e ca indiferent de ce se intampla, trebuie sa gandesti frumos, optimist, sa nu-ti creezi singur monstri care sa te bantuie... sa te accepti asa cum esti si sa nu te torturezi singur/a.
Da, e o idee mai veche de-a mea, legata de frumos... idealul meu ar fi acela de a trai frumos... adica, oarecum asa: de a gandi frumos, de a nu fi haituita de ganduri rele sau autodistructive, de a nu fi niciodata in situatia de a regreta ceva ce n-am facut sau am facut, de a trai o iubire frumoasa, de a ma bucura de frumusete in orice exista (flori, oameni, natura, muzica, arta, sentimente, ganduri, literatrura, vorbe, gusturi, mirosuri, senzatii, atingeri...), de a fi impacata cu mine si cu lumea...
Mai am mult pana acolo... sau poate nu... mai am inca de descoperit multe in mine insami, trebuie sa nu ma mai ratacesc pe cararile durerii si disperarii, sau mai bine zis, trebuie sa-mi pot gasi intotdeauna drumul inapoi, catre mine... caci in definitiv, au si cele rele rolul lor, macar ca te ajuta sa afli ceva despre tine si te pot face mai puternic, daca inveti ceva din ce-ai trait...
Orice intamplare poate fi privita din alta perspectiva... un film drag mie, "La vita e bella" arata cum poti privi unele lucruri ingrozitoare din o cu totul alta perspectiva... Despre acelasi lucru vorbeste si "Calauza" lui Tarkovski... e emblematica discutia dintre cei trei, cand ajung in pragul "camerei dorintelor implinite". Si despre a-ti dori si a nu te teme sa-ti doresti ceva...
Drumul e lung... si greu... deseori inselator...
Metallica - Nothin...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş