Treceți la conținutul principal

emotie de toamna

Cer de matase, suflet pustiu. Suflet incomplet, o lipsa in inima. Ieri seara pe la 7, dupa o zi stresanta si obositoarea, ca sa-mi limpezesc my troubled mind si sa ma pun in miscare dupa 8 ore de stat lipit de birou, am plecat acasa trecand prin parc, eternul parc. M-a cuprins un sentiment sfasietor de "suflet incomplet". Sentiment de amurg stins, topit, pe duca, dar incredibil de frumos. La ora aceea in parc se plimbau pe malul lacului doar indragostitii... eu am trecut ca o naluca, sa fug, sa uit, sa nu ma gandesc... Eterna cautare si ne-gasire a ceea ce cauti... oare exista? oare e o iluzie? oare totul e un miraj, o gaura in cer? In urma cautarilor in van macar stiu ce caut, iluzia a prins substanta, am eliminat niste posibilitati, stiu macar ce nu vreau, ce nu-mi trebuie, ce nu vreau sa accept... Tandrete, atentie, respect, dragoste, asta caut dar nu le gasesc laolalta... Intr-o zi, cautand nu-siu-ce sfant in calendarul ortodox am dat peste niste scrieri ale nu-stiu carui prelat sau sfant sau mai stiu eu... era o fraza care mi-a placut... nu mai stiu formularea (foarte frumoasa, tin minte), ideea era ca femeia si barbatul sunt o fiinta intreaga doar impreuna... o idee veche, demonetizata ar spune multi, expirata etc. si totusi... cum altfel se explica vesnica noastra cautare, agitatie, neliniste si dorinta de a cauta si descoperi pe cineva... Ei, ieri, in timp ce mergeam ca o naluca pe sub salcii am avut acut sentimentul ala de "sunt incompleta". E nasol... e si nu e. pana la urma, cautarea asta da cumva un sens vietii... inca un sens, pentru ca ii putem gasi mai multe, de importantza diferita, care coexista si ne fac sa suportam ziua de azi de dragul vietzii intregi...
Gaura in cer, gaura in suflet, ireal, imaterial, bate vantul si s-a dus, norii stau altfel, a venit a venit toamna / acopera-mi inima cu ceva / cu umbra unui copac, sau mai bine / sau mai bine cu umbra ta // ma tem ca n-am sa te mai vad uneori / c-au sa-mi creasca aripi ascutite pan-la nori / C-ai sa te ascunzi intr-un ochi strain / si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin // si-atunci m-apropii de pietre si tac / iau cuvintele si le-nec in mare / suier luna si o rasar si-o prefac / intr-o dragoste mare ( cat de frumos le spune nichita stanescu si cat de frumos o canta alifantis...) www.trilulilu.ro/cuoreblu50/d8c346e357f6d5


si inca un cantec care ma obsedeaza de saptamani si imi place la nebunie: http://www.youtube.com/watch?v=gFC8sDTXlng

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş