Treceți la conținutul principal

diluviu

radiohead (there there)... si ploaia care acopera lumea... m-am izolat/m-a izolat pe insula mea, lumea lacustra, rece, furtunoasa... in jur dezastru, la mine detasare completa... sunt refugiata de vremea rea in insula mea, insula sentimentelor mele, unde acum nu e nici tristete, nici veselie, nici suferinta, nici bucurie, dar e liniste, pace, muzica, si multe multe ganduri... incerc sa ma descopar, de ceva vreme parca ma pierdusem de mine insami... ploaia bate rece in geam, vantul urla, zgaltaie geamurile si sufla pe sub usi... lumea se pierde sub ape, se topeste, se dilueaza... poate sa fie si potop, eu sunt in insula mea... incerc sa ma regasesc dincolo de bine si rau, dincolo de imaginea mea despre mine, dincolo de imaginile altora despre mine... dincolo de aparente, dincolo de educatie, dincolo de trecut si de viitor... deocamdata pare o fata morgana, iluzie cu mii de fetze... dar dincolo de toate astea sunt eu... cine sunt eu?! sa ploua, sa topeasca ploaia toate decorurile, toate adaosurile, sa ramana doar esenta... simt o nevoie acuta sa fiu profunda, sa ma gasesc dincolo de tot si toate... vantul urla... smulge frunzele... iluziile... autoiluziile... mastile, valurile pictate, chipurile cioplite dupa imaginile din minte... sa se duca toate, sa zboare departe... sa raman doar eu in insula mea, la un ceai fierbinte cu mine insami, la o palavra... poate asa o sa ma imprietenesc cu mine. si poate o sa ma inteleg, o sa inteleg ce rost am si ce caut, o sa gasesc ce caut si ce nu caut...

radiohead - there ...


radiohead - ok com...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş