Cred ca pur si simplu nu inteleg o mare parte a omenirii. Si anume pe cei care nu stiu ce vor. Cei in capul, sufletul si inima carora e varza, scrum, sau pur si simplu vid... In ultima vreme am intalnit astfel de oameni. Logica mea nu se potriveste cu logica lor. Normalitatea mea nu e si normalitatea lor. Si iar ma intreb: sunt eu defecta?! Parca n-as crede. Atunci inseamna ca ei sunt pustii... Fug de realitate, de sentimente, de ce lasa in urma... viteza, fuga... sa treaca, sa nu stea locului, sa nu se ataseze... Viata, un drum, o fuga continua ce ceva, de cineva... Ce fraieri... poti fugi de orice, dar nu si de tine insuti. Ce inseamna o astfel de fuga zadarnica? Fuga de ei insisi; nu vor sa se priveasca pe sine in ochi si sa se infrunte cu eul lor... cu realitatea... cu adevarul. Probabil ca nu le place ce vad, de asta fug, alta explicatie nu am. Uneori am si eu momente de fuga... cand sufletul mi-e trist si singur si sufera din cauza cuiva, atunci fug, imi ocup timpul cu n+1 activitati, numai cat sa n-am vreme sa ma gandesc sau sa-mi amintesc, sa obosesc, sa cad lata si sa dorm bustean. Dar cum spuneam, e buna solutia asta, dar pentru scurta vreme, iti permite sa functionezi, dar nu sa traiesti... si-apoi la un moment dat iti sare tristetea de gat si te sfasie. momentul infrunarii nu poate fi ocolit, doar amanat. Trebuie sa iti infrunti temerile sau suferinta si sa le/o birui pentru a putea merge mai departe. Eu una am reusit. Dar oare de ce altii fug o viatza intreaga?! Da, e clar, nu ii inteleg...
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii