Treceți la conținutul principal

dar unde sunt betiile de altadata...


ieri seara am facut-o cam lata... am ras cam juma' de sticla de tequilla... m-am oprit cand am simtit ca m-am ametit. Da... am plecat cu taxiul... cand am coborat, nu stiam cum sa fac sa cobor mai repede, ca-mi venea sa vomit. Mda, nu mai am rezistenta de alta data.... plus oboseala adunata de o saptamana si ceva, ca am tot iesit serile cu diverse gasti si m-am culcat tarziu... trezire devreme si munca din greu la serviciu... s-au adunat. Oricum, cidat e ca nu m-am imbatat, doar m-am ametit (destul de serios, dar nu grav), dar in schimb mi s-a facut rau. Oricum, e semn ca timpul bautului vitejesc a apus... mai bine mai cu masura.
Ce consideratii bahice usor aberante... in fine. Oricum seara de ieri, seara tequillei a fost usor ciudata.. poate (sigur) d-asta am si baut atata... s-au discutat si unele subiecte dificile ... eu oricum eram cumva intr-o stare indefinita, intre a nu avea chef de nimic, a fi prost dispusa si a incerca sa fac ceva sa ies din starea asta... Poate era mai bine sa fi stat acasa si sa fi dormit?! greu de zis... indoiala imi da tarcoale... si culmea, ca indoiala asta care ma chinuie nici macar nu-i a mea... eu n-am avut indoieli, dar indoielile altora m-au facut sa am si eu indoieli de imprumut. la naiba cu indoielile astea! le urasc.

Dar azi a fost o zi super. Desi mi-am revenit cu greu dupa bauta de ieri seara, cum promisesem ca merg cu gasca de la dansuri la un gratar de peste la Cristina, iar o promisiune e o promisiune, m-am adunat cu greu, gandindu-ma ca in cel mai rau caz nu beau si nu mananc nimic, dar macar sunt prezenta, si m-am intalnit cu gasca (5 fete si-un baiat, furnizorul pestelui de gratar). Vreme superba, cald, nici un nor pe cer... Am vazut cum arata casa refacuta a cristinei, ne-am instalat in curte, pus gratarul in functiune, pestii la facut... un somn, o stiuca si-un crap... parea foarte mult, ne temeam ca nu-l putem manca... Intre timp mi-a trecut si starea de rau, mi s-a facut si foame si pofta, am halit cate o mostra din fiecare peste... demential! delicios! peste pus pe gratar, fara condimente, servit cu mujdei pescaresc si lamaie... un deliciu! Oamenii beau bere, vin, eu... apa plata cu lamaie :-). Dar a fost foarte bine... Peste asortat cu d-ale noastre barfe si discutii... O zi misto, foarte reusita, desi inceputa prost...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş