Treceți la conținutul principal

catzarare, tiroliana, coborare in rapel



teambuilding, 28-30 sept 2007. joculetze, activitati, haleala, dans, distractie. Dar piesa de rezistenta, din punctul meu de vedere, a fost sambata, "activitati montane" in Cheile Rasnoavei, adica catzarare pe un perete de stanca, nici prea inalt, dar nici tocmai mic, coborarea cu tiroliana si coborarea in rapel de pe un perete destul de abrupt. Aflasem ca ni se pregateste asa ceva si de-abia asteptam. De nu stiu cand visam sa ma catzar pe stanci... Iata ca dorintza mi s-a implinit. De fapt mi-au placut absolut toate cele 3 chestii, fiecare altfel. Cea mai solicitanta mi s-a parut totusi catzararea, mi-a placut la nebunie senzatia de zbor cu tiroliana (ooof, mult prea scurt!!!!) si mi-a placut si coborarea in rapel... Chiar m-as apuca mai serios de asa ceva, daca oi gasi un club d-asta care se ocupa cu catzarari...

Alte consideratzii despre teambuliding... mie mi-a placut, chiar daca au fost, inevitabil, unele neconcordantze... M-a distrat la culme dracia de vineri, cand ne-am impartzit in triburi si ni s-au dat fel de fel de sarcini... si ma pot lauda ca mi-a placut tribul meu. a fost chiar haios. Cazarea, masa, ok, de 3 stele, cum si arata firma. Super discoteca de vineri seara. Amuzanta gasca de petrecaretzi. Super catzararea si celelalte. Vremea mai mult decat minunata. Deci per total, bine, chiar daca in fond, scopul teambuildingului nu cred c-a fost atins, oamenii ramanand, in cea mai mare parte, grupati pe departamente... Poate s-a facut un palid inceput, nu imi dau seama... Oricum, imi place sa iau lucrurile asa cum vin, privind cu detasare, si incercand sa vad partea buna si sa ma distrez. Astept poze, sa ma vad cum eram catzarata ca omul-paianjen pe stanca... Iata-le: http://www.flickr.com/gp/12076304@N08/GS7b6j

Comentarii

Sahara Penguin a spus…
Am crezut ca vad dublu. Si eu am fost in teambuilding pe 28-30. Si eu m-am catarat. Tot tiroliene and shit.

Numa ca eu am fost intr-un parc din austria, facut special pentru asa ceva, in copaci. Kletter Park sau ceva...

E super sa zbori dintr-un copac in altul cu tiroliana!!!

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş