Treceți la conținutul principal

a bate apa-n piua

aceleasi intrebari imi revin in minte, si tot nu reusesc sa le gasesc raspunsul corect. multe nelamuriri s-au adunat, multe lucruri neclare. oamenii sunt ciudati... Eu m-am obisnuit sa vorbesc deschis despre orice (asta e avantajul de a avea prieteni de suflet, cu care chiar poti vorbi orice, cu care te poti sfatui in orice moment), sa lamuresc lucrurile, sa nu las cetzuri, smoke and mirrors in urma mea... Dar iata ca in ultima vreme intalnesc tot mai des oameni carora le place sa persiste in neclaritate, care se inconjoara de lucruri ne-spuse, implicite sau nu, interpretabile... oameni care se pierd in ceatza, carora le place incertitudinea, ambiguitatea...

ce rost are sa bati apa-n piua... intotdeauna lucrurile complicate sunt in esenta simple, doar noi le complicam inutil... orice problema, oricat de complexa, are una sau mai degraba mai multe solutii posibile... un univers fractal...

tocmai pentru ca viatza e complicata... si are multe aspecte (celebra replica din Filantropica) mie imi place sa n-o complic si mai tare... si sa judec lucrurile importante, fundamentale, sa nu ma pierd in detalii si amanunte... de fapt, modul meu de a gandi e intai analitic, adica adun informatii, despic firul in 7000, iar apoi iau toate amanuntele si detaliile si concluziile mici, le adun, le analizez, le decantez, fac o sinteza si reduc totul la esenta. Greu proces, dar tare util... Desi pe parcurs nu stii la ce rezultat ajungi si esti intr-o incertitudine maxima, la final stii sigur unde esti si ce se intampla, nu mai e loc de indoieli...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş