Treceți la conținutul principal

I'm a loser, baby...

e o vorba din popor, "fa-ma mama cu noroc, de m-arunca indata-n foc!"...
situatiile, oamenii, circumstantele se schimba, dar in linii esentiale, se intampla acelasi lucru. e destul sa imi dau seama ca tin la cineva, ca inevitabil respectivul se amorezeaza iremediabil de alta. si asta este. ce naiba mai poti sa crezi? ce pot sa cred despre mine? doar sa ma intristez, sau sa ma infurii, sau sa plang in pumni (ca doar am un orgoliu, n-o sa sufar in vazul lumii, sufar in mine, sa nu se prinda nimeni; eu trebuie sa par dura durelor....) sau toate odata... nici nu ma mai intreb "de ce?", ca inebunesc, asa ca la intrebarea asta dau "ignore". la fel si tristetii, furiei, lacrimilor sau altor manifestari negativiste. ignore, ignore, ignore...

si parca n-ar fi destul... ma trezesc suparand, din lipsa de minte, o buna colega... cred ca asta e unul dintre cele mai naspa lucruri pe care mi le reprosez: cand, asa, din prostie, sunt in culpa fatza de cineva, spun sau fac o prostie, care e la randul ei interpretata in mai rau, si respectiva persoana se simte jignita, sau ranita... iar eu nu mai am cum s-o dreg... si imi pare rau, fara folos, ca am jignit, suparat sau ranit o persoana la care tin... Si ma doare cand persoane dragi mie imi atribuie ganduri sau intentii meschine... nu pot sa nu ma intreb, cum de pot crede despre mine asa ceva?! Comunicarea asta, ca si increderea, sunt niste lucruri atat de fragile...


"Descântec de fie ce-o fi (Marin Sorescu)
Ziua-mi intră în orbite
Ca prin stele găurite
Prin care se vede-o zi
Şi în ea un fel de-a fi.

Când al meu şi când al umbrei
Când al umbrei, când al sumbrei
De figuri ce însumi îs
Un arcuş dat cu sacâz.

Am în mană două site
Şi în ochi două cuţite
Mă descântă cu un ciob
Miezul nopţii, fir cu bob,
Cu năut, cu linte ,mei,
Moştenirea alor mei,
Junghiară şi doi miei
Şi beliră cinş'pe piei.

Asta e că nu-i deochi,
Cin' mi-a dat cu lumea-n ochi?
Văd mori, leşuri, stele verzi,
Vezi că nu te vezi, vezi, vezi?

Leacul de la răsărit,
Aia e că n-ai murit.
Leacul de la miazăzi,
Aia e: fie ce-o fi."

Comentarii

Anonim a spus…
poate vrei sa spui "loser" (substantiv de la verb "to lose" - "a (se) pierde"). adjectivul "loose" inseamna "dezlegat", "desfacut", "liber" etc., dar si "destrabalat", "desucheat", iar "looser" este gradul comparativ.
liuba grecea a spus…
ai dreptate, e vorba de "loser". imi cer scuze pt engleza de balta usor urechista. e de scuzat, ca doar sunt a loser. rectific si titlul, multumesc pt observatie, oricum m-am facut de kko.
Sahara Penguin a spus…
I hear your pain, sis...

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş