Am iesit intr-un tarziu la votare... Pe strada cativa oameni rataciti... Senzatie de pustiu, de plictiseala maxima... Sectia de votare trista, membrii comisiei obositi, sictiriti... Votanti: eu, mama, si un cuplu cu copil mic in carucior... Iesim, mergem pe jos pana in Herastrau. A iesit soarele. Cald. Zapuseala. In parc lume extrem de putina, parca ar fi o zi de lucru, nicidecum sambata. O tipa pe role si bete telescopice facea un sport intre mersul pe role si mersul pe schiuri. Dam peste un vechi prieten (Domi), insotit de prietena lui si de fiica. Vorbim de votari... Si pe la ei aceeasi senzatie de dezinteres, lume putina... Da, asta arata realitatea: oamenii s-au plictisit de atata circ. Lumea e scarbita. Cei de sus se dau in barci, se balacaresc, se acuza, se injura, totul e o sarabanda grotesca, incearca sa isi justifice incompetenta prin fel de fel de manevre... Vor sa ne faca sa credem ca problemele grave sunt alea pe care ni le arata ei... Dar lumea s-a saturat sa-i mai asculte pe acesti mascarici iresponsabili... Traim zile in care ne-ar mai trebui un Caragiale ca sa imortalizeze absurdul si mizeria morala a clasei noastre politice, ca sa aiba de ce rade in hohote generatiile urmatoare.
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii