Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2007

ploaia

Sa ploua, sa ploua! Sa tune si sa fulgere, sa fie furtuna! Iubesc ploaia de vara! Curg siroaie din cer, pe piele, asfaltul e inecat de siroaie, rauri de apa... Rupere de nori... Picaturi mari si dese, vant in rafale... Totul e amenintator, infricosator, numai eu zambesc, rad si imi vine sa topai si sa dansez in ploaie. Prima data m-a prins ploaia in parc, eram pe role, a trebuit sa le dau jos ca alunecam ca la balamuc... am luat-o lejer pe jos pana la metrou. Si cu metroul - go home. Acasa... pe cei 100 de metri de la metrou pana la bloc... urgie! Rupere de nori, vant, drept care am mers incet, savurand ploaia... cu apa pana la glezne, de sus siroaie... Excelent! Chiar imi doream sa mai merg prin ploaie, asa fara nici o treaba, fara grija.

veveritza

Herastrau. Pe langa Roata mare. O veveritza topaie pe spatiul verde dintre tei... Alearga in zig-zag. Se departeazza putin, spre tufe, in spate... Se opreste. Se razgandeste. O ia inapoi, vine spre noi. Iar se opreste. Iar se duce in spate. Iar se opreste si face stanga-mprejur. Ajunge la copacul din stanga. Sta pe ganduri, culege ceva de pe jos. Si vine spre noi. E preocupata, nu ne-a vazut. Maica-mea trancaneste, imi vine sa-i zic taci odata, dar mi-e sa nu sperii mica fiintza. A ajuns aproape de banca. E maronie-ciocolatie, cu pieptul alb, ochii ca niste margele, coada stufoasa zbarlita. S-a ridicat in doua labute - la ce s-o fi gandind?! Se apropie si mai mult. Daca-as intinde mana as ajunde la ea. Mai face inca un pas spre banca noastra, timpin care maica-mea zice nu ne-a vazut, moment in care veverita o zbugheste brusc prin spatele bancii int-un copac. Radem: ne-a vazut.

gogol bordello

Muzica... energie... multi decibeli... Arenele romane... multa lume... atmosfera de Vama... bere... dans... muzica atipica... nightloosers, sukar collective, gogol bordello... ieri m-am dus la concertul gogol bordello... aveam bilet luat de pretinii din gasca de vreo luna... noroc ca ne-am intlnit joi, cu ocazia serbarii unei zile de nastere si mi-au dat biletul, altfel as fi uitat, ca aveam impresia ca mai e o saptamana pana la concert... Nu stiam s-ajung la Arenele romane, dar am intrebat, am ajuns foarte bine, la 7 fix intram pe poarta... ajunsesem prima... dupa vreo 10 minute vin si pretinii. luam un loc in al doilea rand, in dreapta scenei. Vine lume, in principal tineret... Look si atmosfera de Vama. Imi place. Pe la 7:35 apar Nightloosers. Mi-au placut foarte mult; de fapt imi place de ei cum canta de mult... Doar ca acum mi-am vazut live, in aer liber. Sukar collective... de ei auzisem doar cateva melodii, cari imi placusera... acum i-am si vazut. Mie personal mi-a placut foart

nimic

o stare nedefinita. nu am chef de nimic. mi-e lene, mi-e somn, sunt plictisita. vreau sa ma plimb dar renunt. vreau sa ies la o tacla, o bere cu careva dintre pretini, dar degeaba, nu se-aduna. vreau sa fac ceva interesant dar n-am idei (rara situatie!). n-am nici spor, nici chef. mai bine dorm. ca de citit nu stiu daca o sa am stare... am ceva de munca dar m-am saturat de-atata munca... bleah. ce stare idioata. zambeste, maine poate fi mai rau...

fragmente de viatza

Azi m-a dus o fosta colega de facultate, buna prietena, la un cizmar bun si ieftin. O bateam la cap de nu stiu cand ca vreau sa ma duca la nenea cizmarul... ca in zilele noastre o pereche de incaltari bune te coooosta de te ustura. Iar o fata fara incaltzari e pierduta... o cenusareasa. Ne intalnim la Eroilor la 7 si mergem pe jos pe stradute pana la o casa, intram pe un gang inguuust, cam intunecat... presarat cu diverse usi... mici ateliere mestesugaresti de te miri ce la subsolul unei case vechi. Daca eram singura n-as fi nimerit si nici n-as fi indraznit s-o iau pe-acolo... Niste usi mici, un culoar stramt... Intram... In atelier lume, multe perechi de pantofi si sandale peste tot, o doamna isi comanda pantofi, nenea cizmarul ne primeste prietenos, se invarte de colo-colo prin prima odaitza, din cea de-a doua apare o tanti simpatica si vioaie care o stia bine pe prietena mea, ne da o cana de suc, ma trage de limba cam de vreau, imi da fel de fel de modele sa le probez, sa ma uit...

Ireal

Soarele in luciul de argint topit al lacului... Vantul mangaind pleata verde a salciilor... Miros verde crud... Ganduri... Sentimente... Ratzusca cu 8 bobocei plutind linistit pe unda argintata... un nor atarnat departe, care parc-ar pleca, parc-ar vrea sa stea... Un om face jogging, niste indragostiti stau imbratisati pe banca, un copil alearga... Miros de soc inflorit... O veveritza in mijlocul aleii ciuguleste ceva, apoi se sperie si fuge... Ce e viatza? Simt anumite momente mai reale, mai adevarate... O plimbare in natura o simt mai adevarata decat propria-mi existenta. Parca as pendula intre trezire si visare, si nu stiu care e care... Care e visul? Care e viata? Viatza mea imi pare neconvingatoare, inutila, monotona, stearsa. Atata cautare a adevarului, a dragostei, a intelepciunii... Vanare de vant. Caut raspunsuri pentru ceva ce stiu, in locuri unde stiu ca nu voi gasi raspunsuri... nu e absurd? Raspunsurile nu trebuie cautate in exterior... sau in altii... se afla in sufletele

Adevaruri profunde

"O. Paler - Am invatat Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!! Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie Altora s-ar putea sa nu le pase. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca Ci cu ceea ce poti tu sa faci Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva Am invatat ca oricum ai taia Orice lucru are doua fetze Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi Am invatat ca poti continua inca mult timp Dupa ce ai spus ca nu

lumea in care traim

Am iesit intr-un tarziu la votare... Pe strada cativa oameni rataciti... Senzatie de pustiu, de plictiseala maxima... Sectia de votare trista, membrii comisiei obositi, sictiriti... Votanti: eu, mama, si un cuplu cu copil mic in carucior... Iesim, mergem pe jos pana in Herastrau. A iesit soarele. Cald. Zapuseala. In parc lume extrem de putina, parca ar fi o zi de lucru, nicidecum sambata. O tipa pe role si bete telescopice facea un sport intre mersul pe role si mersul pe schiuri. Dam peste un vechi prieten (Domi), insotit de prietena lui si de fiica. Vorbim de votari... Si pe la ei aceeasi senzatie de dezinteres, lume putina... Da, asta arata realitatea: oamenii s-au plictisit de atata circ. Lumea e scarbita. Cei de sus se dau in barci, se balacaresc, se acuza, se injura, totul e o sarabanda grotesca, incearca sa isi justifice incompetenta prin fel de fel de manevre... Vor sa ne faca sa credem ca problemele grave sunt alea pe care ni le arata ei... Dar lumea s-a saturat sa-i mai ascult

Ploaie si furtuna

Imi place ploaia. Imi place mirosul de ploaie de vara, imi place apa, imi place sa umblu, sa alerg in ploaie. Sa ploua! Sa spele praf, ganduri negre... "Ploaia care va veni"... frumos cantec.. si ce versuri potrivite... E si mai bine daca e furtuna, tunete si fulgere... Cea mai frumoasa furtuna am trait-o la munte, in Retezat, la Bucura. Era noapte, o noapte neagra ca smoala, si fulgera.. tuna... cand fulgera se lumina ca ziua... stateam in cort cu ochii inchisi, cu nasul in sacul de dormit si tot vedeam lumina... Asa ca am iesit afara sa vad spectacolul in toata maretia lui... Fulger dupa fulger, fulger langa fulger; tunetele plecau dintr-unul in altul... Fulgere lungi, ramuroase, unele in zig-zag, unele verticale... Cea mai impresionanta ploaie am trait-o in Bucuresti, ma intorceam din Herastrau pe jos spre casa, era duminica, in august... S-a innorat brusc, a pornit vantul, si pana sa ajung la Casin a pornit ploaia... rupere de nori... urmata de grindina... in 10 minute st

ce alegi, firmituri sau intreaga prajitura?!

Am plecat de la serviciu pe role, am taiat-o prin Herastrau pana acasa... Caldura mare, masini, oameni, motociclisti gramada la iesirea de la triumf, emotii la traversari, am ajuns cu bine. Dar bineinteles ca mintea nu are astampar, si cata vreme lunecam pe drum cugetam la... o tema care mi-a revenit in minte citind blogul unui prieten care se intreba ce e mai bine, o farama de dragoste sau... nimic? Lucruri traite pe jumatate nu sunt posibile pentru mine... Viata e prea scurta pentru a face compromisuri. Nu accept o farama de dragoste, o bucatica de inima, o farama de viatza... Sa vrei totul sau nimic - un mod de a fi impacata cu tine, dar te pomenesti adeseori trista si singura. Fiecare face cum crede ca ii este mai bine... Singuratatea e o boala grea, asa incat inteleg foarte bine nevoia de a avea macar o farama de iubire decat nimic... Si totusi... Oare nu meritam, fiecare dintre noi, mai mult decat o farama?

Port toate ale mele cu mine...

Ma gandeam zilele astea care sunt lucrurile cu adevarat importante in viata... Multi se ataseaza de obiecte... masina, casa sau mai stiu eu ce... Ma gandeam ca, in momente in care pui totul sub semnul intrebarii iti dai seama ca obiectele sunt dispensabile, se pot inlocui... Ce nu se pot inlocui sunt oamenii, gandurile, sentimentele, valorile proprii... Tot ceea ce te defineste ca persoana. Port aceste lucruri importante cu mine, in minte, in suflet, in inima... Restul, chiar daca ai pierde tot (desi poate fi o lovitura grea), se poate repara, se poate construi, se poate inlocui... Obiectele sunt doar obiecte. Sufletul nu se poate inlocui. Si nici oamenii care conteaza... De asta si pe acesti oameni ii pastrez in suflet...

Viata ca un iaurt

Azi sefu' a incercat sa ma tachineze... Imi lasase pe birou un iaurt desfacut, voiam sa-l mananc dar a intervenit ceva si-a trebuit sa plec din birou mai mult de juma' de ora... Mananc linistita iaurtul. Un coleg, iesind pe usa, rade si-mi zice ca habar n-am prin ce a trecut iaurtul ala... au vrut sa mi-l ascunda, sa vada ce fac... Eu, senina, spun ca eram in stare sa uit c-am avut iaurt, la cat sunt de zapacita... La care sefu': asa faci si cu barbatii? Io ma uit lung si nedumerita. Adica uiti ce-ai inceput? Caci si barbatii, ca iaurtul sunt consumabili... Ete na zic eu si inchei discutia. Ce stie el?! De unde sa stie ca e invers... Ca eu sunt "iaurtul" uitat, zvarlit de colo-colo, dat cu capul de pereti (la figurat)... Iar acum lumea vede ca iaurtul nu mai vrea sa fie mancat. Ce ironie! Sa asemeni un om cu un iaurt... Iaurtul n-are sentimente, ganduri, suflet... Ma rog, poate exista si oameni-iaurt, sper sa nu intalnesc vreodata asa ceva...

copilarie

Cred ca ar trebui sa pastram intotdeauna ceva de copil in ceea ce suntem... O doza de seninatate, naivitate (unii ar zice imaturitate)... "Cand am incetat de a mai fi copii, am si murit." (H. Read) Sa nu fim prea cinici, gravi si seriosi, sa mai si radem de altii si de noi, sa ne bucuram, sa nu luam lucrurile in tragic, sa ne jucam... "Copilaria este inima tuturor varstelor." (L. Blaga) Uneori imi dau seama ca iau lucrurile prea in serios, in definitiv un lucru/eveniment/intamplare poate fi privit in n+1 feluri... si de ce sa iau situatia in tragic, cand as putea sa fac haz de prostia mea, sau as putea sa privesc partea buna... as putea rade in hohote. De cateva ori mi s-a spus ca-s copilaroasa si naiva, aeriana... Probabil ca pe unii asta ii enerveaza... Dar ce-i asa de rau in a fi putin copil?!

dans si prieteni

Am fost ieri, cu cateva fete de la dansuri, sa o sustinem la concursul de la Buzau pe o buna prietena de-a mea, care participa pentru prima data la un concurs... Puteam sa nu ma duc, caci gasca mea s-a dus weekendul asta la munte, la Malaiesti, si cum poate fi la munte decat super... Un neuron a regretat o clipa muntele... Dar munti or sa mai fie, nu pleaca din loc, la fel si drumetiile si cabanele, prietenii sunt prieteni si sper ca nu s-au suparat pe mine, dar primul concurs de dans este si ramane primul concurs, am vrut sa o vad, sa o sustin (pentru asta exista prietenii, sa te sustina in momentele cheie). Cred c-a avut mai multe emotii in zilele dinaintea concursului, pt ca in timpul concursului s-a descurcat super, chiar ea spunea c-a fost mult mai usor decat se astepta... In rest, veselie, caci gasca de fete de la dans e super; avem toate aceeasi problema, adica nu ne gasim partener de dans stabil (unul care sa se tina de treaba si sa vrea si el sa mearga la concurs), desi noi vr

confuzie

Confuzie... Mintea spune ceva, inima altceva... Mintea e logica, nu gasesc nici un cusur rationamentului... Dar inima are ratiuni numai de ea stiute... Sunt la mijloc, intre ostile in razboi si ma invart in loc fara rost, caut o scapare si n-o gasesc, vreau sa fug si nu am unde, nu pot fugi de mine... Nu inteleg ce se intampla, iar mintea cea orgolioasa nu gaseste explicatii si e tare suparata, vrea sa uite, sa ignore, sa stearga cu buretele; inima e trista si vrea sa doarma, sa planga, sa tipe, sa ierte... Drept care stau impasibila si nu fac nimic, astept sa se faca pace, sau macar un armistitiu, ceva... Partea buna e ca stiu ca sunt vie, ca totul se va rezolva candva, cumva, intr-un fel sau altul, iar lupta de-acum va fi o amintire...

In cautarea timpului...

Nu sunt o pesimista... deloc... Dar nu poti fi vesnic optimist, doar suntem romani, si sufletul nostru respecta alternanta deal-vale, bucurie-suparare, optimism-pesimism... Si faptul ca timpul trece nu e ceva rau... Spune o vorba din popor: cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune. Timpul e o chestie ciudata, subiectiva, care se comporta straniu... Toate-s vechi si noua toate... Mai treci printr-o pasa proasta, iti mai trece... Cat de des se foloseste acest verb, "a trece". Spun ca nu sunt pesimista, in ciuda aparentelor, pentru ca stiu ca in viata e timp pentru toate... pentru toate lucrurile importante, daca stii sa le dai importanta cuvenita si nu irosesti timpul cu lucruri nesemnificative... Multa dreptate avea Paler... "Avem timp - Octavian Paler Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-

Timp impietrit

Totul trece... Durere, fericire, iubire, ura, viatza... Acum simt ca traiesc alt timp decat lumea exterioara. In jurul meu lucruri, oameni, culori, sunete se agita, se invalmasesc, dar eu sunt prea departe, in timpul gandurilor mele, si le vad straine, parca fara legatura cu mine si sufletul meu... Toate in jur se succed ametitor.. Dar eu parca-s... o fantoma... sau cineva care s-ar pomeni in mijlocul unui film. Sunt din alt film, din alta lume... Pentru eul meu, timpul e acum nemiscat, impietrit. E o povara - plumb bacovian. In jur totul se misca, curge, e plin de viata iar eu ma simt instrainata de tot si toate. Asa e timpul, nemilos... Are mofturile lui... Uneori o ia la goana de nu mai stii ce sa faci, atat de multe se intampla in fiecare clipa; alteori se taraste, ca o ceata lenesa, si nu se intampla nimic, monotonie exasperanta... si din cand in cand, cand ai probleme de suflet, se opreste. De ce se opreste, in loc sa treaca mai repede? De ce ma desprinde de lume, de ce devin br

Amalgam

Neliniste... soare printre frunze... un gand sta suparat in colt cu fatza la perete. Refuza sa se uite la restul lumii. Verde crud. Muzica. Trec prin Herastrau in drumul de la munca spre casa si e atat de frumos, vantul nelinistind lacul si gandurile... Soare pe lac, nori si vant, racoare si caldura. Toate vin spre mine si nu ajung, parca un perete invizibil le-ar impiedica sa patrunda in suflet... ajung incomplete, frante, si totusi inca atat de frumoase. Trebuie sa sparg peretele din ganduri nelinistite... cum si de unde a aparut si peretele asta ciudat aici, care ma impiedica sa fiu din nou eu... Prin minte gandul cel razlet imi canta obsesiv o melodie... "Singur sunt pe drum / tot ce las in urma mea e fum / Gandurile-mi sparte / ma-mpresoara-acum" ... "Un prieten bun / sa ma scoata din valtoare / din valvataie si din fum / un prieten bun / care sa m-astepte-n zare / sa nu ma-ntorc acum din drum" (Phoenix - "Singur")

dans si perseverenta

Sambata ma duc cu o buna prietena la Buzau, sa o sustin la primul ei concurs de dans - la care participa, nu ca pana acum, ca spectatoare, ci ca dansatoare - mergem cativa special ca sa o sustinem. Ma bucur pentru ea! O admir pentru curaj. Lasa ca nici mie nu-mi lipseste, o sa reusesc si eu... intr-un viitor oarecare, mai apropiat sau mai indepartat. "Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri." (J.F.Kennedy)

dragoste sau sex

Stau si cuget a mia oara la spinoasa problema a relatiei dintre barbati si femei... Vorbeam azi cu cineva despre asta... Vesnica dilema: cu ce incepi? te bazezi pe atractia fizica, faci sex si pe urma vezi daca are rost sa te implici mai mult, sau pornesti invers, cunosti pe cineva, iti place, ajungi sa simti ceva pt acea persoana si apoi faci dragoste (spun dragoste pt ca deja esti implicat sufleteste, nu mai e vorba doar de sport la orizontala)... Prima varianta e cea mai comoda, preferata de multi/multe, ai si placere, nici nu risti sa te implici prea mult... A doua e riscanta, e foarte posibil sa ajungi sa suferi... Eu, poate ca o naiva, nerealista etc cum vreti sa-i spuneti, am fost si sunt pentru "the hard way", cu riscul de a suferi, de a fi dezamagita, de a fi singura... Deseori, vazandu-i pe altii (adeptii variantei "fast") ma intreb... ce-o fi mai bine?! E o intrebare la care nu-mi poate da nimeni cu adevarat un raspuns...

publicitate... din categoria "gandire cu premeditare"

Vorbeam cu o buna prietena despre una dintre "super-reclamele" care au aparut de curand. Asta e la "Wash&Go" link si mi se pare pur si simpu idioata. Dar si misogina, oarecum. Si de fapt ne-a scos din sarite un articol de pe IQads link care o cam ridica in slavi. Ce are Wash&Go cu Ziua Barbatului? Eu se presupune ca fac parte din targetul Wash&Go si nu inteleg mesajul. Nu mai spun ca mi se pare si misogin... Cum adica "spala-te pe cap cu Wash&Go ca sa-l recuceresti"? La ce e reclama asta, la sampon sau la "marele barbat minunat multumit de sine" pe care femeia e firesc sa-l idolatrizeze... sau cumva e reclama la Bergenbier? Pai nu e mai simplu sa ne spalam pe cap direct cu Bergenbier?

"Hysteria"

azi am vazut o alta piesa simpatica... "Isteria"... tot teatru mai putin conventional, sectiunea "teatru independent" in cadrul festivalului international de teatru B-FIT... Astia erau englezi... umor mai britanic, un subiect mai la misto, dar jucat bestial... Nu pot sa ma laud c-am inteles care era de fapt mesajul piesei, dar cert e c-a fost amuzant... A, uite ca acum citesc si eu cronica spectacolului, scrisa de unii mult mai destepti ca mine http://www.b24fun.ro/?c=44&evt=7631. Da, o cina care atinge culmile penibilului dintre un el si o ea; el savant, ea organizatoarea unui eveniment la care vrea musai sa-l faca sa participe. Iar ospatarul, alta figura incredibila... Umor de situatie, de limbaj, de orice iti trece prin minte... Un misto crunt de omul modern si psihozele sale, de societate, de relatiile interumane, de ei insisi... A fost pe gustul meu, imi place genul asta, de abordare a unor chestii grave cu umor, chiar daca destul de acid...

amaraciune

Uneori imi dau seama ca sunt o proasta. Cel mai tare ma doare cand imi dau seama, desi nu voiam sa admit, ca unii oameni la care am tinut, nu sunt deloc ce-mi pareau a fi, sau ce lasau sa para c-ar fi. Cel mai tare ma doare cand vad ca exista oameni mici la suflet, "bulangii", sau mai exact oameni care se poarta urat desi stiu ca e nasol ce fac (si sunt constienti de ce fac), doar ca sa se distreze... Noroc ca sunt putini astfel de oameni in anturajul meu... Slava Domnului, prietenii mei sunt toti niste oameni super, fiecare in felul sau, sunt norocoasa in privinta asta; mai rar sa ai prieteni asa misto. Da, si imi pare rau ca m-am inselat... Inca o prietenie ratata, inca un om care se comporta mult sub asteptari... Ce o fi si cu oamenii astia, ce-o fi in mintea lor?! De fapt cred ca nici nu vreau sa stiu...